Tinjesc mereu in noapte
ascultind vocea soaptelor.
O voce minunata
care ma imbata.
Soptitul ei ma rascoleste,
ma tine treaza,ma-nebuneste.
Imi da fiori de nerabdare,
ma lasa trista-n nepasare.
Adorm la rasarit de soare
visind la gustul care,
s-a scurs din trupu-mi afara
revarsindu-se in soare.
In zimbete straine ,
in taine si destine.
Doar eu in agonie,
mereu in nebunie,
astept o voce minunata
care sa-mi sopteasca:”Se v-a intimpla odata”.
Mi-i dor de fericire…
Cind soarele se balacea in albastrul imens al cerului,cind amiaza pasi pragul orei unu ,pasarile revarsau in atmosfera prin corul lor sonor si muzical cea mai frumoasa si adevarata poveste .Era povestea nasterii si caderii din cer,de pe o stea,al unui ingeras.Imediat,in citeva clipe,zvonul se facu auzit si toata natura se trezi sa sarbatoreasca evenimentul.Copacii cintau falnici in inaltul atmosferei,pamintul emana energie pozitiva ,vintul legana iarba mustacioasa,florile dansau hore si raspindeau mirosuri imbietatoare,vietatile zburdau incercind sa prinda vintul ca sa le arate acel loc sfint unde isi facu aparitia puiul de omulet cit degetelul,rasuflarea divina a mamei care lacrima de fericire,fericirea sublima provocata si adusa de caderea ingerasului pe petalele orhideei albe si fine care se afla in imparatia florilor,in regatul parfumurilor provocatoare.
Caderea ingerasului-fetita pe petalele orhideei nu fu deloc intimplatoare,caci micuta cit buburuza intruchipa nobletea si finetea pura a orhideei cu parfum desavirsit .Pareau doua gemene care se bucurau de frumusetea lor unuca si care gesticulau indraznete semnele necuvintatorilor,semnele bebelusilor care isi cauta dupa miros mama.Ingerasul-fetita parea ca dorea sa spuna ceva ,dar,necunoscind inca graiul omenesc,de pe buzele sale frumos conturate in roz se desprindeau note muzicale la auzul carora intreg regatul floresc se inchina si se uimi de plasticitatea sunetelor emise.
Placut surprinse si profund emotionate,florile din regat luau hotarirea ca sa ofere aura frumusetii lor acelui licurici de fetita cerindu-i aprobarea sa o transforme in printesa-cit-degetelul,sa le devina detinatoarea unicitatii florilor din regatul intins pe litoralul vesnic insorit al marii.Imediat urma si sfatul floresc,florile la rindul lor,cautau un nume micutei printese.
Narcisul,ca cel mai primavaratic si linistit,propuse numele de Orhideea,numele florii in care cazu din cer ingerasul-printesa.
-Ba nu,se auzi o voce ce parea ca se plimba printre iarba inalta ,era Romanita.
-Ba nu cred ca oamenii o sa creada in enigma numelui Printesei care este legat si de istoria ei.Noi toti,cei ce alcatuim fauna,ne supunem naturii si evoluam altfel decit oamenii muritori.Ei la rindul lor urmeaza un trai diferit de al nostru si cel mai corect ar fi sa o numim Karmelita,avind in vedere faptul ca in traducerea ebraica a plantelor din regatul vecin,ar insemna,orhidee,astfel ii pastram originea Printesei nascuta in orhidee cit si legenda si povestea micutilor copilasi ce o vor auzi de la parintii lor inainte de culcare.
Juramintul fu pastrat si respectat de toata flora si fauna regatului dezmierdat mereu de razele zimbitoare ale soarelui si scaldat in noapte de mii de stele imbracate in aur sclipitor.
Hulubii zburau din tinut in tinut si raspindeau povestea,dezvaluind in detalii deznodamintul ei superb.Astfel basmul reusi sa intre in fiecare casuta unde se afla o familie cu copilasi-ingerasi sau puisori de vietati sau muguri de plante.Povestita si repovestita,povestea deveni cea mai populara in acele timpuri si urma sa devina legenda in viitorul apropiat al eroului-personaj.
Dar cea mai mindra si fericita persoana se simtea Ea,acea mamica implinita si multumita de luarea de pe petalele fine ale orhideei,din acel regat feeric al florilor,al celei mai gingase si dulci Printese,al celui mai iubit si adorat bobocel,al acelui unic ingeras-fetita cazut din cer de pe steaua norocoasa ce o va insoti vesnic in calatoria prin viata,printre fiinte umane,printre vise si dorinte,slobozind asupra destinului ei doar mari realizari si urcusuri pe cele mai inalte piramide ale Egiptului.
LUCRARE DEDICATA CELEI MAI SCUMPE SI IUBITE FIINTE DIN VIATA MEA—KARMELITEI,DULCICEI MELE FIICI.
Tristete flaminda de mine
Cuprinsa-mi-ai fiinta,
N-ai frica de mine
Incoltesti cu usurinta.
Ti – aud dintii crisnind
Ce-asteapta sugrumarea,
Trupu-mi mincind
Iti potolesti afirmarea.
Uscata fiind de veselie
Cauti in mine razbunarea,
Crezi in a ta maretie
Domnind galeria sentimentelor murdare.
Mi-oferi orice particula
Din greul tau nume,
Dar nu-mi lasi nici o pilula
Sa tratez sentimentul din mine.
DEDICATA CELUI “”ADEVARAT”"
Comentarii recente